Internetul se poate dovedi de multe ori folositor in planificarea unei vacante sau drumetii, insa e clar ca nu de fiecare data. Asta am aflat pe propria piele, cand, intr-o duminica din luna mai, impreuna cu mai multi prieteni, am decis sa exploram o pestera pe care o gasiseram pe Net.

Pestera de Smarald se anunta a fi o experienta unica, doar nu degeaba era supranumita in articole „miracolul din Valcea”. Dupa indicatiile primite online, o zi parea de ajuns, daca plecam dimineata la prima ora.

Asa am si facut. Am ajuns in satul Valea Cheii, de unde am luat-o spre Schitul Iezer. De acolo, Internetul ne spunea ca mai avem de mers cam doi kilometri pana la cararea magica ce duce spre pestera miraculoasa.

Cum nu gaseam cararea, am intrebat la schit. O maicuta foarte amabila ne-a spus scurt: „Nu exista!”. Noi am insistat, ca cum, ca uite poze, miracole exista. Maicuta ne-a privit blajin si, dupa un moment de sondare a memoriei, ne-a mai explicat o data: „Este…cum sa va spun in limbaj lumesc…teapa!”.